Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Comemorare

Cu lacrimi și durere în suflet amintim că în data de 20 iulie se împlinesc 6 luni de când s-a ridicat la ceruri  scumpa noastră nepoată, Andrea Napa.

   

Te vom păstra întotdeauna în inimile noastre!

Dumnezeu să te odihnească în pace!

1. Universul: in căutarea inceputului

1. Universul: in căutarea inceputului

1.Viziuni științifice asupra lumii
2. Evoluțiile istorice ale universului
3. Este universul etern sau limitat?
4. Zborul pănă la capătul lumii
5. Universul se extinde în mod constant
6. Big Bang
7. Noțiunea de spațiu și timp
8. Începutul, o poartă de acces la eternitate?
9. Vedere in viitor

1.Viziuni științifice asupra lumii

"Trăim într-o lume ciudată!" Această teză a fost formulată de unul dintre cei mai importanti astrofizicieni ai timpurilor noastre. Cu aceasta, el ne spune că, în ultimii zeci de ani de observare a stelelelor pe de o parte și lumea microscopică pe de altă parte, înțelegerea relațiilor din lumea noastră a crescut într-adevăr brusc, dar noi înșine nu am înțeles aceste relații.
Există întotdeauna mai multe puzzle-uri care rămăn să fie rezolvate, înainte de a ne face o
imagine exactă despre inceputul "începutului", despre evolutia în continuare, despre posibilul "Sfârșit" sau .... de a face neinfinit universul existent.
>>Întregul univers a apărut dintr-o "stare conditionată" dar după constiinta noastră de astăzi nu ne putem imagina! << (Gerhard Börner, Institutul Max Planck pentru Astrofizica, München).
Astrofizicienii sau cosmologii din zilele noastre, au scos in evidentă următoarele întrebări la care, pe durata desfăsurării activității lor profesionale nu au găsit nici pănă in prezent răspunsul, dar aceste întrebări sunt examinate mai în detaliu:
• Care este locul nostru în univers?
• Cum a apărut, universul?
• De ce este așa și nu altfel?
• Are universul nevoie de un Creator?
și dacă da, aceasta detine un rol si in zilele noastre?
• Cine a creat Creatorul?

De ce suntem noi aici in lumea asta în care trăim și de ce nu este doar "Nimic"?
Ce este această lume de fapt: este începutul lumii?
A mai existat un astfel de "început" cu adevărat?

Cu doar câteva secole in urmă aceste intrebari au apartinut unor studii religioase sau filozofice.
Astăzi insă, se pare că prin metodele cercetărilor științifice s-ar fi apropiat de un răspuns "adecvat". Se contrazic reciproc aceste viziuni asupra lumii sau există și asemănări?
In următorul capitol o să aflăm mai multe in privinta acestei intrebări dar în primul rând să vedem ce a descoperit știința despre începutul lumii.

2. Evoluțiile istorice ale universului

Acum 2500 de ani in urmă, în perioada de glorie a științei și filosofiei grecești se incepuse observarea sistematică a boltii ceresti și, astfel, o încercare de interpretare a "mecanicii" cerului.

Ptolemeu, un matematician grec și om de știință a început să lucreze si să cerceteze pe larg conceptul de "infinit" în fizică și metafizică.

Prin cercetările si observațiile sale, de exemplu, navele pe mare, apar la orizont mai intâi cu catargul și mai târziu in timp ce se apropie de tărm, se pot vedea în  întregime; de asemenea si  "observatiile" de mai jos au fost considerate (din timpul său si pentru următorii 2000 ani până la sfârsitul Evului Mediu)  ca fiind imuabile:

·         Pământul nu poate fi un disc

·         Pământul este un "cerc" in mijlocului universului,

si se roteste in jurul celor 7 Planete cunoscute pe atunci

·         Orbitele planetare sunt compuse din mișcări circulare

și se rotesc pe sfere concentrice cristaline

·         In jurul pământului se rotește sfera exterioară, aceasta fiind  sfera de stele fixe

·         In afara sferei "stelelor fixe" nu mai există materie

De-a lungul timpului, asa numita viziune geocentrică  a lumii s-a schimbat dramatic. Greciipresupuneau că pământul se află in centrul universului. Dar Copernicus a decoperit că nu soarele se rotește în jurul pământului, ci pământul se rotește în jurul soarelui și luna la rândul ei, se roteste în jurul pământului. 

Teoria lui Copernicus era, că Soarele se află in centrul universului, numindu-l de la acel punct că ar fi viziunea heliocentrică a lumii. Astfel, datorită faptului că Pământul nu mai era  punctul focal al Universului, a însemnat pe acele timpuri o afirmatie revoluționară,  anti-biblică, opusă bisericii catolice. Chiar Copernic a trebuit să-si publice observațiile sub un nume fals pentru a nu  ajunge sub roțile clerului din acele vremuri.

Dezvoltarea tehnologică rapidă a făcut posibil constructia telescoapelor moderne, cu care in secolul XIX  se pot observa foarte clar Calea Lactee și "Norii lui Magellan", suspectate până atunci doar ca un nor de praf cosmic.

Asa s-a ajuns la concluzia că Soarele nu mai este in centrul Universului, ci Calea Lactee a devenit centrul Cosmosului. Ființa umană a inceput să se indepărtează putin câte putin din centrul universului.

Secolului XX  este numit secolul fizicii, acesta aducând descoperiri și noi teorii matematice, cum ar fi  teoria specială și generală a relativității lui Albert Einstein, ipoteza cu privire la structura cuantică a materiei și a luminii lui Max Planck sau modelul atomic al lui Niels Bohr.

Cu acest episod s-a spulberat din nou viziunea crezută "finalizată" a lumii secolului trecut.

Datorită  telescoapelor avansate s-a arătat că de pe Pământ  se putea observa în aceiasi măsură  in toate direcțiile Universului.
 

Deci acum după 500 ani, observațiile astronomice ale pământului au revenit astfel din nou in centrul universului, doar cu o diferentă a modului de gândire anterioară, și anume că fiecare punct din Univers este considerat ca fiind acum în centrul Universului. 

Acest lucru nu poate fi inteles si este greu de imaginat cu toată inteligenta intelegerii umane.

Viziunea heliocentrica a lui Copernic cu soarele punctul focal și cele 6 planete cunoscute atunci

Intrebarea originii și destinul universului nostru, deci interbarea de unde incepe si până unde ajunge (sau unde se termină), este interbarea-cheie a gândirii noastre umane.
Marii astrofizicieni ai timpului nostru nu fac o prognoză exactă, dacă vreodată vor reusi să explice ( in sfârsit) misterele lumii mondiale.

In celebrele Confesiuni ale Sfântului Augustin scrise în anul 398 n. Chr. acesta răspunde foarte perspicace -  când a fost întrebat ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea Universul, cu următoarea referire: "Timpul este o proprietate a lui Dumnezeu in crearea Universului unde noi nu am existat înaintea acestui inceput! "

Rezultatele fizicii moderne, în special teoriile avansate relativiste ale gravitației cuantice de Stephen Hawking au adus o concluzie aproape similară: "Întrebarea referitoare la  "termenul" despre spațiu și timp  înainte de Big Bang este inutilă, pentru că spațiul și timpul au apărut in constientul nostru după  Big Bang! "

Următoarele imagini reprezintă stațiile importante de progres al constientului nostru despre  Univers asa cum sunt prezentate in cartea scrisă de Stephen Hawking, " Scurtă istorie a timpului in imagini". Aici se poate deduce clar, cum de-a lungul istoriei, pământul continuă  să se indepărteze din centrul (atentiei) lumii.

 

 

În evoluția fizicii, se vorbeste cu plăcere despre  "Revoluția copernicană"  când in anul 1514, după ce Nicolaus Copernicus a  înlocuit viziunea geocentrică  asupra lumii cu viziunea heliocentrică.

Ideea a fost atât de nouă încât nimeni nu i-a dat crezare și Copernic însuși nu a avut curajul s-o interpreteze. Aceasta teorie are nevoie din nou de aproximativ 100 de ani, până când adevărul nu mai putea fi negat. (Soarta lui Galileo Galilei este probabil, bine cunoscută).

 Cele mai importante stații de dezvoltare sunt următoarele:

•  Soarele se află, după modelul lui Copernic în centrul universului fără margini!
•  In  1609 Galileo observând cu un telescop spre cer, a descoperit Satelitii lui Jupiter, care nu gravitează în jurul Pământului, ci în jurul planetei insăsi, Jupiter .
• Johannes Kepler, astronom Wallenstein, a descoperit in 1618, orbitele eliptice a
planetelor si aceasta a dus la schimbarea  celuor 3 legi a lui Kepler privind viziunea lumii!
• Isaac Newton, pe lângă  Albert Einstein cel mai renumit fizician din toate timpurile,
scrie  în 1687 cel mai important manuscript  până în prezent despre mișcarea organismelor în Spațiu și Timp. Acesta conține elementele de bază de calcul pentru analiza
gravitătii și legile de mișcare!  Formula celebră este:

Dar si invățăturile lui Newton au fost atât de noi încât acestea au fost extrem de controversate și criticate de mulți cercetători. In perioada următoare cele mai importante comentarii cu privire la "mecanica cerească" a lui Newton pot fi rezumate astfel: "De ce universul nu se prăbușește în preopriul său interior, unde,  in Univers, toate corpurile materiale se atrag reciproc?

O întrebare foarte dificilă, la care in perioada respectivă nu se putea găsi răspuns satisfăcător, si care avea in continuare o legătură logică cu urmatoarele concluzii:

1. Universul nu poate fi infinit și static
2. Nu poate conține un număr infinit de stele
3. Universul nu s-a infiintat înainte de toate timpurile și nu a fost întotdeauna într-o formă neschimbată.
4. Noțiunea unui efect de respingere a fortei gravitationale a stelelor îndepărtate in infinit este de neconceput.
5. Un univers neinfinit ar trebui să fie la fel de luminos și noaptea (ca si  ziua ), pentru că
de la un număr neinfinit de stele fiecare dintre ele ar fi avut un punct minuscul de lumină transmis pe pământ, si cerul ar fi plin cu puncte de lumina!

Immanuel Kant, marele filozof german de Königsberg a scris in 1781 intr-una din operele sale importante, "Critica rațiunii pure", - că, a fi pur rațional este imposibil; si cu ajutorul așa-numitelor lanțuri condiționate sau lanțuri cauzale a incercat să se apropie logic de  întrebarea in cauză, despre lume.

Întrebarea dacă universul a avut un început în timp sau dacă este spațial și temporal neinfinit, el afirmă aceasta, ca fiind o contradicție față de motiv.

El avea convingerea că timpul, in aceiasi masură,  se scurge de la o eternitate la alta!

Aici, el a făcut două declarații importante formulând o teză și o antiteză si anume:

Teză: dacă Universul nu are Inceput, atunci există o perioadă neinfinită înaintea acestui eveniment- aceasta este absurd!

Antiteză: dacă Universul are un început, atunci există o perioadă infinită înainte de acest început. De ce ar trebui ca la un anumt timp, să fi  început?

După ce Albert Einstein în 1905, a  publicat teoria specială a relativității și în anii 1915-1917 a publicat teoria relativității generale în forma sa finală, astronomii din Anglia și America, au început, folosind cele mai buneTelescoape disponibile, să demonstrze sau să contrazică afirmațiile incredibile ale lui Einstein.

Unul dintre acestea, astronomul Edwin Hubble, a facut  în anul 1929 o descoperire revolutionară, si cu aceasta la rândul său, a crescut "înțelegerea" universului, ocazional găsind si o confirmare a teoriei generale a relativității:

• Toate galaxiile se îndepărtează de noi, universul se extinde
• Din viteza de miscare se socoteste inapoi asa că inainte cu mai mult 10 miliarde ani toată materia și energia trebuie să se fi aflat într-un singur loc - aceasta fiind numită teoria Big Bang.

• evenimentele apartinând  aceastei Singularităti nu poate afecta în prezent Universul,
pentru că în momentul Big Bang-ului constiinta noastră, după legile fizice,  încă nu este validată.

Spațiul și Timpul încep cu Big Bang-ul, nu a existat nici Spatiu și nici Timp înaintea acestui eveniment.

În ciuda tuturor progreselor din fizică, viziunea descrisă despre univers contine la sfârșitul secolului XX două teorii fundamentale. Ele sunt suficiente pentru a face  previziuni fizice exacte cu privire la dinamica sistemelor fizice:

1. Cu ajutorul teoriei relativității generale se poate face declarații convingătoare cu privire la dinamica universului. Aceasta se referă la distanțele minime dintre particulele materiale, aceasta fiind de (10-8 - 10-16) de metri.

2. Cu ajutorul mecanicii cuantice pot fi  făcute predictii teoretice foarte precise despre dinamica materiei la scară mică.

Aceasta se referă la distanțe maxime de (10-8 - 10-16) de metri.

Dacă cineva vrea să înțeleagă lumea în ansamblu, va trebui deci, să combine aceste două "jumătăti" de teorii.
Găsirea unii  teorii "mari" unificatoare, așa-numita "Gravitația cuantică"  (GUT și anume: Grand Unifical Teoriay), va aduce intr-o zi răspunsul căutat. Cât de departe suntem noi de această soluție, nimeni nu ne poate spune, aceasta poate fi în viitorul apropiat, dar poate dura încă sute de ani, sau se poate chiar, să nu găsim niciodată răspunsul.

3. Este universul etern sau limitat?

Dacă vom începe să ne gândim despre începutul lumii, am ajunge la părera lui Immanuel Kant, si anume că ar fi două soluții posibile:

1. Lumea a existat din totdeauna și nu a existat niciodată un început!
2. Lumea a inceput sau a fost creată la un anumit timp

Prima opțiune, cu un timp neinfinit in trecut este greu de imaginat. Dar greu de imaginat este si a doua soluție.

Dacă ar fi existat vreodată un anume început, indiferent care ar fi fost acesta, se pune intrebarea: ce-a fost inaintea acestui inceput?

Deasemenea si intrebarea grosimii universului - asadar cât de mare este - până unde se extinde? Ce se află la granita Universului si ce se află in afara acestor graniti?

Se poate cădea din lumea noastră când se ajunge pe linia de granită, asa cum isi imaginau strămoșii noștri atunci când încă se mai credea că pământul ar fi un disc? Si dacă da, unde se poate cădea?

4. Zborul pănă la capătul lumii

Când cineva se ocupă de amploarea și structura universului, are nevoie de o scară de masură, adecvată descrierii distantelor cosmice.

Aici este necesr să ne imaginăm că se poate călători cu viteza luminii. Ea este aproximativ 300.000 km / s, ceea ce este suficient de rapidă de a da inconjurul pământului de șapte ori și jumătate numai într-o secundă.

Să ne imaginăm că am putea călători în univers pe o rază de lumină, ne oprim la o serie de stații tipice, așa călătoria noastră  prin spațiu și timp începe de pe Lună și se termină undeva în una din cele 100 de miliarde de galaxii identificate:

1. Statia de pe Luna

Primul om pe Lună în 1969

După doar aproximativ o secundă fasciculul de lumină ajunge pe Lună. Luna se invarte in jurul Pămantului  si se află mai bine zis în vecinătatea noastră imediată.

Luna este singurul corp ceresc "călcat" de care ființa umana in afară de Pământ.

Dacă se poate spune, Luna este o parte din Pămant, deoarece amandouă gravitează în jurul unui punct centric comun, care la rândul său, se roteste în jurul soarelui pe o orbită eliptică.

 

2. A doua statie: Soarele

  Erupție de gaze pe soare

Mult mai departe decât Luna este Soarele. Lumina are nevoie pană aici de opt minute, ceea ce corespunde cu o distanță de 150 de milioane de kilometri. Soarele este o minge gigantă de gaz - procesele din interiorul său se aseamană cu explozia unei bombe cu hidrogen.

Energia eliberată de soare permite desfăsurarea tuturor proceselor de viata de pe pământ și le menține in continuare.
Deasemenea, toate sursele de energie care se utilizează: cărbune, energie nucleară și eoliană provin în cele din urmă de la energia solară.

3. A treia statie e planeta Saturn

 Saturn cu sistemul inelar

Mai bine de o oră  ii trebuie luminii pentru a ajunge la 140 000 0000 km depărtare, la planeta Saturn.

Saturnul este ca si pământul - una din nouă Planete care gravitează în jurul Soarelui. Cu toate acestea, diametrul ecuatorial este de aproximativ zece ori mai mare. El este înconjurat de un număr mare de sateliți și formează impreună cu acestia  propriul său sistem ceresc.

4. Statia: Limita sistemului solar

Sistemul solar cu planetele

Cele nouă planete Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și
Pluto gravitează pe orbite eliptice în jurul Soarelui și formează sistemul solar.
Mult departe in afara orbitei planetei este suspectat Norul lui Oort, un "Acumulator" de bucăți de gheață din care se desprind nu rareori, corpuri cerești, care apoi apar ca comete din sistemul solar interior. Norul lui Oort este atât de departe, că Nava Voyager care a pornit în anii șaptezeci va mai călători incă ca. 20 000 ani pentru a ajunge acolo. Lumina insă, parcurge  această distantă de 400 miliarde km, in doar aproximativ 17 zile.

5. Statie: cea mai apropiata stea

Pleiadele, cele sapte surori

Până la următorul obiect cosmic, steaua Proxima Centauri, raza noastră de lumină fictivă va trebui să parcurgă o distanță enormă printr-un spatiu aproape gol.

Fasciculul de lumină necesită aproximativ 4,25 ani, aceasta corespunzând cu o distanță de 40.000 Miliarde de km. Aici stelele, sunt ca si soarele din Corpuri de gaz. Unele stele sunt mai mici decât Soarele, dar altele de asemenea mai mari.

6. Station: Galaxia Andromeda sau „Marea nebuloasă Andromeda

Aproximativ 400 de miliarde de stele formează impreună sistemului de stele, care include, de asemenea si Soarele. Această galaxie se numește Calea Lactee. Următorul nostru
"Vecin" este Galaxia Andromeda, care se află la o distantă de neimaginat- de 2 milioane de ani lumină.

7. Station: La granița universului -  vizibilă in prezent?

Imagini de la granita Universullui vizibilă in prezent prin telescopul spațial Hubble

Astronomii estimează că există in Univers mai mult de 100 de miliarde de galaxii. Imaginea de mai sus reprezintă unele dintre ele -  înregistrate cu un telescop Hubble Space. Cele mai îndepărtate Galaxii cunoscute in prezent sunt la o distantă de aproximativ 10 miliarde ani lumină. Calculat in km aceasta corespunde cu numarul 1 - urmat de 23 de zerouri. Aceasta este limita Universului vizibil din timpul nostru.

5. Universul se extinde în mod constant

În anii treizeci ai secolului trecut, Edwin Hubble a facut o observație revolutionară: lumina emisă de aceste galaxii prezintă o trăsătură caracteristică.

Această caracteristică este numită de către astronomi "Redshift". Aceasta este bazată pe așa-numitul efect dublu. Acest fenomen fizic este cunoscut din viața noastră zilnică și anume că:  sunetele inalte ale unui obiect ce se indepartează de noi, se aud în realitate mult mai joase decat sunt.
Prin aceste observații, se pare că galaxiile se indepartează una de alta cu o foarte mare
viteză, indiferent in ce direcție se observă în spațiu.

Aici se vorbeste despre extinderea sau expansiunea universului.
Potrivit observațiilor, aproape toate galaxiile se îndepărtează la fel (adică, in aceiasi masură) una de cealaltă. Se spune că spațiul cosmic se extinde in sine, incluzând in acelasi timp și galaxiile din interior.

Extinderea poate fi comparată cu umflarea unui cozonac cu stafide, în care stafidele (galaxiile), prin umflarea cozonacului (Universul), se indepărtează una de alta in propriul spațiu.

Expansiunea universului este cauzată de extindeea spațiului, nu de o explozie uriașă a materiei  într-un spatiu linistit.

6. Big Bang

Dacă materia din Unvers se indepartează astăzi cu mare viteză,  ar trebui să fi fost in trecut mult mai aproape una de alta.

Astrofizicienii au calculat folosind teoria generală a relativității că în urmă cu 15 miliarde ani

întreaga materie universală a fost unită intr-un singur "Punct"  si prin  "Big Bang" a fost "imprastiată".

Important la această ipoteză este că acest Punct se găseste in toată lumea materiei si se pare că acesta a fost "Inceputul" Universului. Dacă se merge după această teorie, că "Inceputul universului" a inceput prin Big Bang se poate descrie in continuare evoluția universului.

Prima secundă după Big Bang poate fi reconstruită numai prin calculele teoretice și experimente limitate. Se poate accesa pană la clipa neinchipuit de mică  - de 10-43s după Big Bang. Interesant este că nu se mai poate trece de acest "prag al timpului"  legile naturii ne-au stabilit aici o limită. Responsabil pentru aceasta este Principiul faimos al incertitudinii de Werner Heisenberg, alături de Albert Einstein unul dintre cel mai renumit Naturalist german al secolului trecut.

Cu privire la  Big Bang,  "timpul" de la 10-43 pana la 1 secundă dupa Big Bang este o diferentă de timp de neimaginat - acestea fiind numai considerații teoretice, deoarece energiile necesare pentru aceaste calculi nu se pot aplica pe Pămant.

Deci, intregul univers (spatiu) din zilele noastre impreună cu  materia si energia pe care le conține aveau la acest moment,  extinderea unui bob de mazăre.

În primele minute după Big Bang, deci, în intervalul de timp de la 1 secundă la 1000
Secunde,  universul a fost fierbinte de aproximativ 10 miliarde de grade Celsius in care se aflau un amestec de particule elementare cunoscute astăzi, protonii, neutronii și
electronii. Aici este vorba de microelementele care alcătuiesc toată materia cunoscută astăzi.

Acest amestec fierbinte de particule elementare a rămas neschimbat timp de aproximativ 100.000 de ani.

Aceasta a condus la formarea atomilor - și gravitatea a adus prin procesul de acumulare

o anumită comprimare de gaze.

Din aceste gaze nebuloase comprimate  au apărut primele galaxii și stele. În interiorul
Stelelor, prin fuziunea nucleară de heliu și atom-hidrogen, s-au format elementele mai complexe: atomii elementelor carbon, azot, oxigen, fier, uraniu, etc.

De-a lungul timpului, unele dintre aceste stele au explodat, lăsând libere si alte "substanțe" formate in interior. Asa a luat fiinta a doua generație de stele. Prin aceste așa-numita Explozia Supernova,  datorită temperaturii ridicate, Corpurile (stabile) cerești, cum ar fi planetele au fost aruncate în Spatiu.

Cel puțin pe una dintre aceste Planete, și anume Pământul, s-a ajuns la crearea unor vietuitoare simple, care prin procesul de evolutie devin tot mai complexe și in cele din urmă, dezvoltântu-se in creaturi inteligente.

La începutul acestei perioade, s-a constatat că fizicienilor și tehnicienilor, prin experimente și calcule teoretice, le este posibil să se apropie mental de momentul Big Bang.

Dar ce este momentul Big Bang-ului propriuzis? Dacă ar fi posibil să se descrie acest moment, asa s-ar găsi un răspuns definitiv pentru a afla ce este "cauza" universului nostru.

Se va descoperi oare in momentul Big Bang-ului pe Dumnezeu sau dovezi împotriva lui
existenței Lui?

Naturalistii renumiti din zillele noastre lasă deschisă aceasta teorie - dacă vreodată stiința va "descoperi" momentul creației și astfel, dacă toate secretele inceputului vietii pe Pământ vor fi vreodată descifrate!

Urmeaza:
7. Noțiunea de spațiu și timp
8. Începutul, o poartă de acces la eternitate?
9. Vedere in viitor